A plecat dintre noi unul dintre puţinii oameni care foloseau cuvântul MULŢUMESC

Încă o veste tristă pentru lumea fotbalului călărăşean.

Sănătatea este bunul cel mai de preţ al unui om, însă rar ajungem să o preţuim d-abia atunci când nu o mai avem. Aşa suntem construiţi ca oameni. Punem preţ pe viaţa unuia de lângă noi fix atunci când acesta pleacă într-o lume mai bună.

Ieri, olteniţeanul Dan Lulea, în vârstă de 54 de ani, a încetat din viaţă după o grea suferinţă. Era angajat al direcţiei locale de taxe şi impozite din Olteniţa, iar în lumea fotbalului călărăşean a activat mai întâi ca arbitru, iar în ultima perioadă a fost observator AJF.

Trupul său neînsufleţit a fost depus la capala de la Cimitirul Mihai Bravu, acolo unde rudele, foştii colegi şi cei care l-au cunoscut mai mult sau mai puţin îi pot aduce un ultim omagiu. La jocurile de astăzi şi de mâine din judeţul Călăraşi se va păstra un moment de reculegere în memoria sa.

Personal, n-am avut o relaţie foarte apropiată cu Dan Lulea. Însă am apreciat câteva lucruri la el. Am fost arbitru în perioada liceului şi am mers cu el la câteva meciuri. N-au fost multe. Nu ştiu să-mi amintesc câte. În ciuda faptului că părea o fire destul de rece cu cei tineri, avea mereu vorbele la el şi nu certa pe nimeni, ci doar venea cu sfaturi.

Îmi amintesc cum am fost cu el la un meci la Roseţi, unde am arbitrat de la centru meciul de juniori. Am acordat oaspeţilor un penalty la o fază la care el a crezut că m-am grăbit. La pauză nu m-a certat. Doar m-a întrebat dacă sunt sigur că am luat decizia cea mai bună. N-am ajuns să ne contrăm pentru că a venit singur cu un argument în favoarea mea. “Ai fost mai aproape de fază, înseamnă că ai văzut mai bine ca mine”.

M-am despărţit de arbitraj în 2002, mi-ar fi plăcut să mai arbitrez, chiar mi-au zis unii de au ajuns patroni de mari echipe că mă pot ajuta să promovez, însă mi-a plăcut să fiu mereu independent şi am preferat să fac doar presă, mai ales că eram într-o perioadă în care a scrie la un ziar central chiar însemna ceva. Legătura cu Dan Lulea am reluat-o de când am preluat sportcalarasean.ro.

Am avut discuţii de pe poziţii diferite. Nu au fost certuri, ci doar schimburi de idei. El avea argumentele sale, eu le aveam pe ale mele. Amândoi am înţeles cu din fotbal nu trebuie să se naşcă duşmănii. Ştiam că are probleme de sănătate. N-am intrat niciodată în amănunte. Nu doar pentru că mi se pare o chestiune indiscretă, ci şi pentru că nu sunt suficient de tare pentru a afli veşti rele. Dan Lulea a plecat dintre noi. Pentru mine a rămas în memorie unul dintre puţinii oameni din fotbalul călărăşean ce avea în vocabular cuvântul MULŢUMESC!