Exclusiv / ”Săgeata Dunării„

Sport la Dunăre continuă istoria clubului Dunărea, club care în această vară împlinește 90 de ani. Cu această ocazie Dunărea va primi cel mai frumos cadou din partea gazetarului Laurean Moțățăianu. Fost președinte de club, Moțățăianu a scris o carte: „Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”. Cartea are 572 de pagini și în maxim 10 zile va pleca spre tipar. După ce sâmbătă am aflat că Petrișor Toma a jucat pe Santiago Bernabeu, astăzi vă prezentăm povestea unui alt fotbalist legendar, Constantin Ștefan (Costică).Ștefan Constantin s-a născut pe 20 noiembrie 1960 în comuna călărăşeană Ștefan cel Mare. A iubit de mic fotbalul și când a ajuns la Călărași, unul dintre primele drumuri le-a făcut pe stadionul din localitate, unde a fost imediat văzut de prof. Victor Neagu. Acești fotbaliști născuți în 1960 nu erau numai jucători sau elevi ai lui Victor Neagu, dar și prieteni. An de an, ei se întâlnesc la începutul campionatului și mai încing câte un meci de fotbal. Constantin Ștefan a promovat în lotul echipei Celuloza Călărași la începutul ediției de campionat 1975-1976. Avea 15 ani. Dar s-a rodat pe lângă Postelnicu, Roibu, Onofrei, D. Pană, Catană sau Mușat, iar după două etape în lot va fi cooptat și juniorul Constantin Ștefan. A debutat în teren, în etapa a XIV-a la meciul Celuloza – CSM Suceava 2 – 0, iar antrenorul echipei era C. Bărbulescu. Despre debutul lui Costică Ștefan cea mai bună caracterizare o face Gheorghe Alexandru (Sandu): „Era timpul să ne bucurăm de o victorie că n-am prea avut parte de ele în acest tur de campionat. Formula de echipă cu Ștefan și Țuțuianu a fost cea mai bună”. La acea vreme Celuloza avea cea mai tână echipă din Seria I B. A urmat apoi lansarea definitivă în fotbalul de performanță, evoluțiile lui la Celuloza Călărași (Dunărea de azi) fiind tot mai apreciate meci de meci. A cunoscut mărirea și decadența echipei, a fost permanent acolo unde fotbalul i-a cerut-o și a pus suflet în ceea ce a făcut.

”Kostia! Kostia!…„

În anul 1990, ajunsă “fără mama și fără tată”, Dunărea părea o echipă orfană, o formație a nimănui. Cei mai buni jucători ai ei, Virgil Bogatu și Costică Ștefan, s-au transferat gratuit la Callatis Mangalia, care promovase în B. După numai 10 zile la Mangalia, cei doi fotbaliști au ajuns la… Silistra. “Transferați pentru 2 ani la echipa Dorostol Silistra, cei doi jucători aveau un salariu de 330 leva (pe lună), 200-400 leva și 30 de dolari primă de victorie. Au avut prestații aplaudate, echipa fiind mult timp pe locul I. Pentru transferul lor, echipa din Mangalia a primit 30 de mingi, 32 de perechi de ghete de fotbal, 2 rânduri de echipament și 2 ani patru cantonamente vară-iarnă plătite de cei de la Silistra. Dunărea nu a primit nimic. Cu atât mai mult cu cât echipa din Mangalia ne furase punctele la masa verde. Și asta în condițiile în care Bogatu a jucat continuu la Dunărea din anul 1981, iar Ștefan de la 15 ani”, puncta la acea vreme “Universul Sportiv”. Tot atunci în “Sportul Românesc” sub semnătura lui D. Nertea se menționa: „Dunărea Călărași este o echipă bună de divizia C, care aspiră la promovarea în eșalonul superior. În această vară, două piese de bază ale echipei, Bogatu și Ștefan, au trecut la Silistra, în Bulgaria, acolo unde în afară de leafă au 400 de leva la victorie și 200 la meci egal”. Dorostor era ca și promovată în A. La finalul contractului cu gruparea bulgară, Costică Ștefan și Bogatu au revenit la Dunărea Călărași, nu fără a lăsa în urma lor regrete. De altfel, cu ani în urmă, la un joc amical al Dunării la Silistra, în drum spre stadion, mai mulți oameni de vârsta a III-a și suporterii echipei din Dorostor, strigau după ei: „Kostia! Kostia! Virjli! Virjli!” și-i îmbrățișau cu lacrimi în ochi.

Revine la Dunărea

Ştefan se va regăsi apoi în lotul echipei Dunărea din 1991-1992, un an excepțional pentru echipa călărășeană. Antrenorul echipei era regretatul Marian Catană (la început), Mircea Banu de la jumătatea returului, iar din lot făceau parte: Petrișor Toma, Titus Cojocaru, Mircea Minescu, Valentin Nicolae, Costel Borcan, Nicușor Stanciu, Constantin Petre, Marius Milea, Marinache, Dorinel Dincă, Dan Andronache, George Simion, Ilie Zeciu, Nicușor Marcu, Nelu Farin, Gheorghe Vlase, Vasile Sebe, V. Vlad, Constantin Ștefan, Virgil Bogatu, Florin Marin și Florea Mihăilă. 1 martie 1992. Dunărea Călărași – Gloria Bistrița, un meci în care Costică Ștefan avea să dea 2 goluri de excepție. Sportul Românesc scria la acea vreme: “În minutul 45, Dunărea va lua din nou conducerea în urma unei faze confuze la care Ștefan a speculat o gafă a apărării bistrițene. La reluare, Gloria atacă hotărât și golul egalării plutește în aer. Dar el va cădea tot în poarta bistrițenilor. Același Ștefan înscrie cu capul și aruncă tribunele în delir. Un gol cu care Dunărea va sprinta spre optimile de finală”. Dunărea a învins atunci cu 3 – 2 Gloria Bistrița. Pe 26 martie 1992, Dunărea avea să joace două partide memorabile. Călărășenii întâlneau, în Cupa României, Politehnica Timișoara. Costică Ștefan avea să joace în ambele meciuri. Pe stadionul din Călăraşi, Dunărea a marcat prin Farin, scor 1 – 0, dar Costică Ștefan avea nota cea mai mare, 8,5, în Sportul Românesc. La Timișoara, Dunărea a pierdut calificarea în Cupă, după un 0 – 2. Pentru a ajunge aici, a curs multă sudoare la antrenamente, au fost multe bucurii și o performanță de neegalat în zilele noastre. Cu mici excepții, aproape 1 / 4 din istoria clubului se împletește cu viața de fotbalist a lui Costică Ștefan la Celuloza și Dunărea.

Bunicul Costică Ștefan

Costică Ștefan s-a retras din fotbal la finalul ediției 1994-1995 după un meci amical cu Dinamo București. Dar nu a plecat din clubul Dunărea. Chiar a revenit ca jucător, pentru câteva etape, în sezonul 97-98. A fost apoi cooptat în conducerea clubului, ca vicepreședinte, și chiar ca supervizor al antrenorului Dan Andronache, pentru câteva etape după demisia lui Dan Rădulescu la jumătatea returului 2005-2006. Costică Ștefan, s-a retras din fotbal definitiv la debutul returului 2009-2010. Este, în prezent, om de afaceri și mai joacă fotbal la întâlnirea anuală cu foștii juniori născuți în 1960 în meciuri de „băieți bătrâni„. Cu ani în urmă, când Costică Ștefan ridica tribunele în picioare, o mămică își plimba fiul pe aleile stadionului, fiul lui, Mircea respira aerul fotbalului și avea să calce pe urmele tatălui. Acum, după ce l-a urmărit pe Mircea din tribunele arenei de fotbal, Costică Ștefan își va vedea și nepotul pe stadionul plin de istorie al Dunării Călărași.

Fotografiile cu fostul jucător al Dunării, Costică Ştefan, sunt unicat!