Dunărea / Echipa - extremă urgență!

de Lurean Moțățăianu

O înfrângere la “zero” nu “sună” niciodată bine, mai ales în condiţiile în care marea majoritate a celor care iubesc Dunătra Călăraşi nu au posibilitatea de e vedea pe viu (sau live, cum se spune acuma) meciul. Iar ceea ce citesc, lasă impresia falsă cum că adversarii ar fi şters cu noi pe jos.

Nu este aşa şi cronica din pagina a II-a dovedeşte clar că Dunărea a jucat fotbal şi a pus mari probleme jucătorilor lui Marian Rada. Dar ocaziile ratate, barele, erorile de arbitraj nu punctează în clasament şi ceea ce rămâne - în timp - este scorul final.Ceea ce mi se pare foarte curios, este faptul că Marian Rada a cunoscut foarte bine echipa noastră.

Ne-a anihilat punctele forte de la mijlocul terenului - Condei şi V. Petre, astfel M. Ştefan şi Onofrei rămânând minute întregi fără “obiectul de joc” şi a insistat pe zona lui Matei, dar şi a lui Nicolae, deficitar la atacurile pe picior stâng. De aici, Şerban şi Bălan au avut mai multe pătrunderi, dar nu au avut cu cine colabora, marcajul făcut de Rapid fiind foarte spinos. La acest “scenariu” s-a adăugat gafa impardonabilă din min. 55, după ce arât Ghidia cât şi Ciodar jucaseră excepţional aproape o oră! Şi de unde până atunci Dunărea lăsase impresia că stăpâneşte meciul, totul s-a năruit inexplicabil de uşor şi rapid, ca şi cum în acel minut 55 s-ar fi produs o fatalitate.

Dincolo de cele spuse până aici, trebuie pus accent pe accelerarea jocului, un dribling în plus duce deseori la pierdere de timp, iar V. Petre a abuzat “en gros” de acest proedeu şi a terminat prin a fi … coautor la golul de 3-0!

Desigur, analiza aceasta este sumară şi e de datoria antrenorilor, ca pe baza imaginilor înregistrate, să facă o analiză completă.

Am spus că greul abia de acum începe. Şi a început. Am spus că Dunărea poate deveni propriul ei adversar şi e pe cale să devină, atâta timp cât între jucători au început reproşurile în teren.

Şi ceea ce pare curios - la final jucătorii găseau vinovaţi arbitrii (şi au partea lor de vină), ghinionul, dar numeni nu spunea de ce nu şi-au făcut jocul obişnuit, jocul care a adus satisfacţii până acum.

Dunărea are posibilităţile mentale şi tactico-tehnice de a deveni din nou ECHIPA care a fost. O înfrângere nu este o fatalitate, poate supărător e scorul, dar trebuie trase învăţăminte pornind de la ideea că, un anumit şablonism în joc nu are de multe ori şanse de reuşită. Iar atunci când nu merge, naşte stare de nervozitate.

Au trecut doar 5 etape şi nimic nu este concret. Viitorul va oferi multe surprize. Surprize care, în contact cu ele, le va depăşi doar ECHIPA, nu individul.