Dunarea Calarasi a pierdut si cel de-al treilea meci din cadrul sferturilor de finala ale Ligii Nationale de handbal si a trebuit sa se recunoasca eliminata de catre Dinamo Bucuresti. Nimeni nu trebuie sa faca o tragedie din acest lucru. Echipa de pe Borcea si-a depasit conditia in acest sezon. Merita insa spuse cateva lucruri, nu foarte multe pentru ca sezonul inca nu s-a incheiat.
Este de apreciat preocuparea conducerii clubului de a pune la dispozitia suporterilor mijloace de transport pentru cele doua meciuri care s-au desfasurat in Capitala. Insa Ion Dumitru a uitat ca in handbal, sport pe care l-a practicat, cei mai importanti oameni nu stau in tribuna, ci in teren.
De la Calarasi la Bucuresti nu sunt mai mult de 130 de kilometri. Nu e mult, nu e nici putin. Dar cand esti sportiv de performanta, orice amanunt conteaza. La un club cu pretentii, echipa ar fi ajuns in Capitala cu o seara inaintea primului meci. La Dunarea s-a intamplat exact pe dos. Nu doar ca jucatorii au facut deplasarea in ziua primului joc, dar au fost pusi sa faca naveta.
E adevarat ca de la Bucuresti la Calarasi exista autostrada, dar intre doua meciuri importante trebuie sa te recuperezi rapid, nu sa pierzi vremea prin autocare. Din pacate, se dovedeste ca oamenii din conducerea clubului nu se ridica la nivelul lotului de jucatori.
Acum urmeaza batalia pentru locurile 5-8. Calarasenii joaca prima oara in compania celor de la Stiinta Bacau. Prima intalnire va avea loc duminica, in deplasare. Apoi, revansa, miercuri, in Sala Polivalenta. In caz de egalitate, a doua zi, joi, va avea loc meciul decisiv.
