Adrian Bălan - copia lui Marius Scăiețeanu

de Laurean Moțățăianu

La începutul ediţiei de campionat 1994-1995, echipa nu avea antrenor, prof. Mihai Costea fiind demis pentru ratarea obiectivului - promovarea în divizia A.

Se vehiculau multe nume, dar la data reunirii lotului în vederea începerii noului campionat, s-au prezentat Ion PÂRCĂLAB, ca antrenor principal şi Ion CONSTANTINESCU, antrenor secund. La data reunirii lotului, au răspuns “prezent” doar: Bratu, Păun, Gh. Ioniţă, Sebe, Zeciu, Stanciu, Milea, Dincă, Farin, Andronache, Minescu (revenit), Bogatu, Stănescu, Jidovu, Munteanu, Tudor.În scurt timp, va reveni la echipă Petrişor Toma (după plecarea de la Timişoara, nu a reuşit transferul la Rapid Bucureşti), vor fi promovaţi juniorii: Manu (Maradona), portarul Smaranda, Faur, Miu şi Marius Păun, portarul Panait, Marinache şi Viorel Solomon care revin de la echipele din judeţ, Scăeţeanu de la COMSUIN Ulmeni, de la Lehliu a venit Pătârlăgeanu, Apachiţei, Slave şi Cernea de la Dinamo, Ţanecoiu de la Slobozia, Florea Mihăilă de la Chirnogi şi Marian Marcu de la Şcoala de Fotbal “Ionuţ Chirilă”. Un lot destul de consistent cu un nucleu “copt” de jucători călărăşeni.

Dar, din lot va pleca Mircea Minescu la Brăila, pe un contract de 3 ani, iar Vivi Ulman va veni la Călăraşi şi după Marius Milea. Va pleca şi el, fără voia clubului, dar va reveni după etapa a doua.

Antrenorul Ion PÂRCĂLAB a plecat primul. El era şi antrenorul lotului de juniori U.E.F.A. ‘95, iar secretarul general al F.R.F. de atunci, Nicolae Pantea, s-a opus plecării lui Pârcălab la Călăraşi, de echipă ocupânduse numai Ion Constantinescu.

În primul meci oficial al sezonului, la Olteniţa, în Cupa României, Ş. N. Din localitate învingea Dunărea Călăraşi cu 4-2. Nu era asta surpriza, ci venirea la stadionul din Olteniţa a lui Titi FRĂŢILĂ care va deveni antrenorul echipei noastre, Ion Constantinescu plecând la Brăila. (Din cartea “nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”).

La finalul acelei ediţii de campionat, Dunărea a promovat în divizia A în urma jocului de baraj de la Buzău (1-0 cu Faur Bucureşti), meci la care, din 8000 de spectatori, 5000 erau călărăşeni.

Revenind la Marius Scăeţeanu, trebuie spus că era un jucător de valoare, având rarul talent de a ajunge în situaţii incredibile de a marca. Dar… le rata! Nu pe toate, dar în minim jumătate din cazuri, reuşea să scoată peri albi asistenţei.

Situaţia se repetă, iată, după 15 ani, cu Adrian Bălan. Se lupătă, munceşte, dar incapacitatea de concentrare pentru finalizarea fazei duce la ratări. A făcut-o la Axintele în trei rânduri, a rata două ocazii cu Callatis Mangalia. Sunt rari jucătorii de genul Scăeţeanu/Bălan de a ajunge uşor în situaţii de a marca şi este păcat de acest “dar” cu care au fost înzestraţi. Scăeţeanu nu a intrat în istoria clubului Dunărea numai pentru ratările şi golurile marcate, dar el este cel care a pasat decisiv lui Farin pentru golul de la Buzău, acel 1-0 la care m-am referit mai sus. În timp, a ajuns la Astra Ploieşti şi a jucat în Liga Naţională.

Bălan încă se luptă ca să intre în istorie. Dar numai cu un gol în ediţia trecută, nu … poate dechide uşa! Are tot ce-i trebuie ca să reuşască şi depinde numai şi numai de el dacă va deveni fotbalist sau se va chinui prin ligile inferioare. Noi sperăm că va reuşi. Are doar 20 de ani!