Atenţie! În campionat, cel mai periculos adversar poate fi … Dunărea Călărași
Valeriu Petrescu şi secundul său Dan Andronache, vor să facă performanţă la echipa călărășeană.
Pe lângă antrenamentele fizice, tactico / tehnice, având grijă ca să nu le scape nimic din ceea ce este necesar echipei (inclusiv programul de odihnă şi hrănire), cei doi nu se sfiesc să-şi “călească” elevii în compania unor echipe puternice, care să ridice probleme grele echipei, probleme mult mai dificile decât cele cu care se vor confrunta în campionat. Este, dacă vreţi, o pregătire a unui campionat asemănă-toare celei făcute de antrenorul Vladimir Marica înaintea ediţiei 1984/85 când, după jocuri de verificare cu Sportul Studenţesc, FC Braşov şi Jiul Petroşani, Dunărea a promovat în divizia B.
În acestă vară, fără cantonament montan care produce totuşi o dereglare pentru un timp, ca să nu mai spun că acumulările sunt minore şi de scurtă durată (altfel se pune problema pentru cantonamentul de iarnă, unde acumulările fizice ţin tot anul), echipa tehnică a jucat cu adersari ierarhic superiori - FC Snagov, Juventus Bucureşti, Delta Tulcea şi Gloria Buzău din Liga a II-a, dar şi cu Victoria Brăneşti din Liga I-a. Se pare că astfel de jocuti plac şi echipei, comportarea fiind mai mult decât meritorie, chiar apreciată de oamenii de fotbal care i-au văzut în meci.
Există, cu două săptămâni înainte debutului de campionat, o structură de echipă cu o evoluţie meritoriu-ascendentă de la meci la meci, o echipă în care relaţiile de joc încep să funcţioneze, inclusiv jocul perechilor V. Petre-Bălan, Bălan-Onofrei sau Bălan-Şerban, ca să nu mai vorbim de axa Mitrea-V. Nicolae-Condei-Bogoş. Un mare câştig era Şerbănescu, un jucător serios şi care începuse să se acomodeze la Dunărea, cuplul cu V. Nicolae în centrul defensivei jucând tot mai bine. După felul în care funcţionează atacul nostru, nu poţi să nu te întrebi dacă M. Ştefan, accidentat, va avea puterea să recupereze diferenţele pe care le-a adunat prin lipsa de la pregătire. Pentru că o astfel de accidentare - la muşchii inghinali - denota lipsă de atenţie în pregătirea organismului pentru efort, dar şi o necunoaştere a limitelor organismului la efort. Este, în fond, profesionismul în fotbal.
Desigur, amicalele - după unii - nu spun mare lucru. E adevărat când joci cu echipe de “mâna a 7-a” pe care le baţi la scor şi nu permit dezvăluirea erorilor. Un adversar valoros va da totdeauna măsura la care se află echipa în anumite momente de pregătire. Este foarte adevărat: “Victoriile aduc victorii”, dar totdeauna în meciurile de pregătire, din înfrângeri se învaţă. Şi este preferabilă o înfrângere cu un adversar valoros decât o salbă de victorii cu Voinţa Lipniţa, Recolta Gheorghe Doja, Spicul Roseţi etc. Au şi acest meciuri tolul lor, ca destindere sau jocuri-şcoală. Un campionat se pregăteşte cu echipe tari, echipe care îţi pot da adevărata măsură a nivelului pregătirii.
Prin adversarii amintiţi mai sus, dar mai ales prin modul în care Dunărea stă angrenat în jocuri şi-a confirmat valabilitatea brandului pe care îl reprezintă în fotbal.
În campionat va fi altceva. Acolo va apare miza şi există pericolul unui “supra-plin”, a unei superiorităţi câştigate pe merit, dar care nu aduce obligatoriu puncte. În prezent, echipa este conştientă de valoarea sa dar trebuie mobilizare şi concentrare permanentă la meciurile din campionat.