AJF la 20 de ani / Echipe care au participat la toate edițiile. Astăzi, CS Budești
Ai aflat zilele trecute poveste celor de la Venus Independența. Astăzi îți prezentăm o altă echipă care a participat la toate edițiile din campionatul județean.
Scriind despre echipa de fotbal AVÂNTUL BUDEŞTI te confrunţi, volens-nolens, cu pitorescul fotbalului călărăşean, cu părţile lui bune sau rele, aşa cum, de altfel, suntem şi noi, fotbalul neputând fi altfel decât suntem noi.
Dar pentru echipa din Budeşti, există ceva aparte - farmecul jocului de fotbal care se împleteşte cu pasiunea, dusă - uneori - la extreme, cu dragostea pentru echipa favorită.
O pasiune care stârneşte deseori zâmbete atunci când vezi că la un meci - în deplasare - dintr-o “Dacia” şi un ARO coboară vreo 25 de jucători, când aştepţi să înceapă un meci şi înainte de start nu este marcat terenul, porţile nu au plase, nu sunt steaguri de colţ şi în 10 minute un furnicar de copii fac terenul în condiţii regulamentare, când vezi că echipa conduce şi în ultimele minute dispar subit mingile de rezervă, arbitrii, spectatorii, jucătorii caută prin buruienile din jurul terenului, iar câte un copil “bine instruit” stă cu burta pe minge si caută să te convingă că “nu e nene, nu e!”, când trenul în drumul lui la şi de la Olteniţa opreşte preţ de câteva minute ca sa privească meciul …
Dar câte nu se pot povesti despre atmosfera de la Budeşti, unică în felul ei. Dar născută din pasiune pentru fotbal. Pentru că la Budeşti, copii după ce au certificatul de naştere de la Primărie sunt duşi la “domnul Sima” (un fel de “tata Jean” al fotbalului din sud-vestul judeţului) şi li se face legitimaţie de fotbalist la C.S. Budeşti… Dar, dacă deschizi lada cu amintiri despre fotbalul din Budeşti, timp să ai că de povestit este!
Echipa a fost înfiinţată în anul 1919 de generalul Manu, participant la Războiul de Independenţă care, drept recompensă a fost împroprietărit la Budeşti, a primit un castel şi 60 de familii de rromi. Tot atunci a fost amenajat şi stadionul care, iniţial, avea gard de cărămidă, drenaj şi cabine pentru jucători, în spatele terenului fiind o sală de festivităţi, baluri şi nunţi simandicoase. După 23 August …
“Eternitatea nu este un prezent vesnic, ci o vesnica lipsa de prezent … dar trecut exista!” (Constantin Noica)
Fotbal se juca şi atunci şi încă ce fotbal! Două etape se băteau şi a treia stăteau că erau suspendaţi!
Din anul 1963 de echipa “Avântul” se ocupă Constantin Sima, la începuturi avându-l alături pe cunoscutul arbitru Aurel Bentu care, deşi nu era din părţile locului, era prieten cu “domnul Sima”.
După 1970, echipa a jucat în campionatul judeţului Ilfov, iar la două ediţii ale “Spartachiadelor” a câştigat “Cupa satelor”. Şi să nu zâmbiţi, pentru că aici au desluşit “alfabetul fotbalului” şi l-au purtat prin ţară Ion Sima (Jiul Petroşani), Taşcu Hagivreta (Navol Olteniţa), N. Stamanichi (Navol Olteniţa şi Jiul Petroşani), Sotir (Minerul Lupeni), Adam (Progresul Bucureşti), Ion Constantin, supranumit “Pleşuvu’ din Parâng” (Dinamo Bucureşti, Progresul Bucureşti, Jiul Petroşani) Cucu (C.S. Botoşani), Ionel Tică (Gloria Buzău) şi, evident, Constantin Sima (Navol Olteniţa, Sportul Studenţesc Bucureşti, F. C. Argeş - aici l-a avut antrenor pe “nea Titi Teaşcă” - Metalul Buzău şi … acolo unde joacă şi azi, la 63 de ani (24 august 1949), C. S. Budeşti, echipa la care a adunat peste 150 de jocuri şi a marcat - după cum “gura lui adevăr grăieşte”, peste 350 de goluri.
Şi pentru că am amintit de C. S. BUDEŞTI, trebuie amintit că actualul nume a fost dat echipei la debutul ediţiei de campionat 1999/2000, perioadă în care gruparea a căpătat personalitate juridică.
Adevărul este că fotbalul şi echipa din Budeşti “trăieşte” datorită acestui om pentru care, pasiunea pentru sport nu poate fi înţeleasă decât dacă îl asculţi cu atenţie: “de vreo 15 ani caut să amenajez terenul la nivel de regulament, dar nu am niciun ajutor de la organele locale. Am montat 300 de scaune, dar mi-au dispărut vreo 50, am făcut cabine cu duşuri, dar mi-a dispărut tabla de pe acoperiş. Cât despre racordarea la apă …”
La Budeşti se joacă fotbal de plăcere. Acea plăcere pe care o trăieşti deopotrivă la victorie, dar şi la înfrângerea cu 0-17, sau 0-12 şi care se naşte numai din satisfacţia de a intra în teren şi de-a juca fotbal. Iar la final, “dom’ Sima” are grijă să cinstească cu toţi câte o sticlă cu bere. Contează rezultatul? Nu! Plăcerea de a juca fotbal este supremă. “Zic aştia la televizor că Niculescu a marcat un gol olimpic. Cică direct din corner e gol olimpic. Păi eu dau asemenea goluri meci de meci! Mă mai şicanează unii după ce nişte jucători au fost suspendaţi. Dar ei nu ştiu că din 60-70 câţi vin la un meci, pot face nu o echipă. Mai greu e toamna târziu, sau primăvara când e frig, ca nu prea îmi vin jucătorii”.
Şi în cele spuse de domnul Sima este mult adevăr. La un meci, nu contează care, lume multă. Toţi frămătau şi se uitau ca să vadă primii momentul în care maşina “lu’ dom’ Sima” apare după colţ. Şi apare. Furnicarul se strînge lângă ea. Coboară “dom’ Sima”, dă căteva indicaţii, apoi scoate un teanc de tricouri (marca Juventus Torino). Alege cu grijă nr. 8 şi le întinde pe celelalte: “Luaţi-le”. Asta a fost un fel de “şedinţă tehnică”, că cine le-a luat … Apoi, scoate un teanc de circa o juma’ de metru de legitimaţii şi se apucă să completeze raportul de arbitraj. Preşedinte de onoare, preşedinte executiv, antrenor, jucător, delegat, căpitan de echipă, asistenţa medicală, responsabil cu copii de mingi … Constantin Sima!
Unde este atâta pasiune şi unde un om pentru care dragostea pentru fotbal este - poate - chiar dincolo de limite, ce mai poţi spune?!