Dunărea trăieşte din istorie
Dunărea face anul acesta 90 de ani de la înfiinţare şi de 12 ani se zbate în Liga a III-a.
Normal ar fi trebuit să facem o avancronică a meciului pe care Dunărea îl joacă mâine la Viscofil. Având în vedere condiția aproape rușinoasă în care se află echipa în acest moment ne rezumăm la o poveste mult mai importantă. Anul acesta, în luna august, clubul Dunărea Călărași va împlini 90 de ani. Sunt ani de împliniri, de regrese, de căutări, de reușite, de erori. Nimic deosebit față de prezent. Și totuși… Există ceva deosebit. Spiritul de competiție din care s-au născut promovările în Divizia B și parcursul fenomenal din Cupa României. Nu era meci în care echipa atunci când intra pe teren să nu dorească să-l câștige, iar tribunele Stadionului Municipal erau pline. Și nu se făceau cantonamente ca acum. Se venea direct de la muncă, dar pe teren intrau adevărați „fotbaliști”. Acum, după ani și după epuizarea „stocului” de justificări, se intră cu teamă pe teren, fără poftă de joc, iar la ora actuală sunt fotbaliști care aleargă la 17-18 ani ca niște „moși”. Cu regret vorbim astăzi de echipa locală. Situația din acest moment nu se mai regăsește în istorie. Au trecut 12 ani de la ultima retrogradare. La finalul campionatului 1997-1998, Dunărea termina pe locul 17 și cădea în Divizia C. După 12 ani, spiritul de competiție, de întrecere sportivă, lipsește pentru că unii jucători și-au greșit cariera.