LIKE de la receptie, SHARE de la bucatarie!

Am comis o nedreptate. Dupa meciul dintre Dunarea Calarasi si HCM Constanta, scor 27-30, am scris ca gruparea de pe Borcea traieste exclusiv din bani publici, motiv pentru care cativa oameni de afaceri din judet s-au suparat. Se cuvine sa le cer scuze, ba chiar sa le doresc ca business-urile pe care le desfasoara sa fie din ce in ce mai profitabile, astfel incat sa poata da de mancare cat mai multor calaraseni.

Aldis, Izocon, Alitrans, Andbeer Distribution, Nicolas Company, Ichim Trans , Cocorico si ZMC Trading sunt sponsorii din linia a doua. Nu conteaza cat ofera fiecare dintre aceste societati clubului condus de catre Ion Dumitru, important este ca ajuta cu atat cat pot. Aldis este firma de mezeluri, Izocon nu stiu ce invarte. Nu stiu nimic nici despre Andbeer Distribution, Cocorico sau ZMC Trading. Am auzit doar de Alitrans, firma lui Titi Feldioreanu, Nicolas Company, unde e patron Aurica Gazu, primarul de la Curcani, si Ichim Trans, condusa de catre Ion Ichim, cunoscut de toata lumea sub apelativul Oaie. Toate aceste societati fac ceva pentru handbalul calarasean, motiv pentru care li se cuvine respect din partea tuturor celor care vin meci de meci in Sala Polivalenta.

HC Dunarea Calarasi are in acest moment o situatie buna in clasament, dar o mare problema de comunicare. Gruparea de pe Borcea nu practica deloc marketingul sportiv. Cu alte cuvinte, nimeni de la club nu profita de faptul ca la fiecare partida sala este arhiplina. La nici un meci nu s-a facut program de meci, nu s-a vandut o esarfa, un pix sau nici macar un breloc cu insemnele clubului. Doritori sunt cu miile.

Elevii lui Aihan Omer nu au jucat niciodata pe teren propriu cu mai putin de 1.500 de spectatori in tribuna. Nu toti platesc cinci lei pentru a intra in Sala Polivalenta. In Calarasi sunt destui ghiorlani care sustin ca nu isi permit sa plateasca bani pe bilet, dar in schimb au telefoane scumpe si stau prin carciumi seara de seara. Din 1.500 de spectatori, o mie tot si-ar dori o insigna cu insemnele Dunarii. Pentru o astfel de cantitate, pretul de productie este de 1,5 lei pe bucata. In loc sa vanda biletul cu 5 lei, conducerea clubului ar putea cere 10 lei, oferind cadou calarasenilor cate o insigna. Ar rezulta un profit 3500 de lei, bani cu care s-ar putea acoperi costurile unei deplasari. Astfel, gruparea de pe Borcea ar ajunge sa se sustina nu doar din banii autoritatilor locale si ai sponsorilor, ci si de pe urma celor care sunt fanii lui Sania & Co.

La Calarasi, in aceasta toamna superba nu s-a organizat nici o conferinta de presa. Rusinos pentru un club unde antrenor este Aihan Omer, cel mai bun tehnician din tara, scandalos pentru o echipa finantata cu foarte multi bani din buzunarele calarasenilor. Cum n-am stiut eu ca pe langa autoritatile locale mai vin bani si de la sponsorii privati, sunt convins ca mai sunt cateva zeci de mii de oameni prin Calarasi, in oras sau judet. Asta este vina celor care conduc destinele gruparii. Comunicarea este zero! Sania si Saulescu au fost certati pentru ca au mers la Radio Arena FM ca sa vorbeasca despre echipa de handbal. Cei doi au facut un serviciu clubului, numai ca nici Bota si nici Dumitru n-au priceput acest lucru.

Sponsorii mici, oamenii de afaceri care ajuta HC Dunarea Calarasi, au toate motivele sa fie suparati pentru ca am scris ca echipa este sustinuta exclusiv din bani publici. Dar sa nu-si indrepte supararile catre mine, ci catre cei care conduc clubului. E vina lor ca aproape nimeni nu asociaza echipa cu Aldis, Icador sau Nicolas Company, ci doar cu Consiliul Judetean sau cu primarul Dragulin.

La Calarasi sunt rezultate, avem jucatori minunati si un antrenor senzational. Avem si oameni care din afacerile lor personale fac posibila activitatea echipei de handbal. Si cam atat. Ca sa treaca la nivelul urmator, presedintele Ion Dumitru si directorul executiv Ioan Bota trebuie facuti sa priceapa ca marketingul sportiv si comunicarea nu produc pagube, ci aduc profit.

HC Dunarea Calarasi nu are in acest moment un site, nu are un cont de Facebook facut in mod profesionist, nu exista nici macar un panou cu sponsorii echipei, in fata caruia jucatorii si antrenorii sa poata da declaratii presei. Una dintre receptionerele hotelului administrat de catre Ion Dumitru posteaza pe cea mai populara retea de socializare in numele unei grupari ce are sub contract handbalisti platiti cu mii de euro pe luna. Halucinant. Pe twitter scrie bucatareasa? Un club popular este un club bogat, cu sanse mari sa primeasca sponsorizari cat mai multe din mediul privat de afaceri pentru ca exista vizibilitate.

In acest moment, antrenorul Aihan Omer are o mare problema. Din cauza unor datorii pe care Clubul Spotiv Municipal le are catre Eremia Paraianu, Gabriel Borodi si Adrian Tucanu, jucatori cu care Calarasiul a promovat in Liga Nationala, Dunarea nu poate face nici un transfer. A doua parte a sezonului va fi mult mai dificila decat prima, iar echipa are nevoie de intariri. CSM Calarasi nu are temei legal pentru a face aceste plati. Datoria apartine, de fapt, clubului condus de catre Ion Dumitru. In momentul in care a preluat echipa de la CSM, Dunarea a preluat si datoriile. Este o regula clara, pe care o stie toata lumea. Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget. A arunca pisica in curtea celor de la CSM Calarasi nu denota lipsa de responsabilitate, ci inconstienta.

12.000 de euro trebuie sa primeasca cei trei handbalisti, iar Dunarea o sa plateasca pana la urma. Daca nu o va face in aceasta iarna, o va face fortat in vara anului viitor. Situatia este foarte usor de rezolvat, la fel ca in cazul marketingului. Sponsorii privati trebuie sa bage mana in buzunar si sa inchida cazul. Echipa de handbal este sustinuta in cea mai mare masura de catre Consiliul Judetean si de catre Consiliul Local, dar cei care ar avea mai mult de castigat daca clubul ar creste ar fi oamenii de afaceri din jurul clubului. Ca urmare, Alitrans, Ichim Trans ori Cocorico, daca nu dau bani la ordin politic, trebuie sa intervina si sa puna umarul la cresterea celui mai important brand pe care il are Calarasiul in acest moment. Ducerea la indeplinire a acestui obiectiv ar duce la cresterea vizibilitatii Dunarii si la o excelenta imagine pentru societatile comerciale private care o ajuta.

Actiunea „Bucura un copil de Sarbatori” a fost un adevarat succes. Cinste celor de la Red Dogs Calarasi pentru idee si recunostinta vesnica celor care au adus jucarii la meciul cu Poli Timisoara. Astfel de gesturi s-au mai petrecut si la meciurile de la Vaslui sau de la Bacau, dar luati inregistratile video si veti observa ca pe Borcea a plouat torential, in vreme ce in Moldova au fost doar averse raslete. Asta inseamna ca Dunarea are potential, ca este o echipa cu mare lipici la public, dar nimeni nu profita de acest lucru. Poate ca pe Bota si pe Dumitru nu ii intereseaza, personal cred ca nici nu pricep, dar oamenii de afaceri care ajuta clubul asa cum pot trebuie sa profite, mai ales ca merita din moment ce banii pe care ii ofera nu sunt publici.

Poate ca un fan shop asa cum are HCM Constanta ar fi prea mult pentru Dunarea Calarasi, dar sa introduci produse promotionale precum pixuri, esarfe, insigne, brelocuri sau caciuli in pretul biletelor ar insemna nu doar normalitate, ci si pricepere. Echipa de handbal nu ar ajunge in sapa de lemn daca ar avea un cont de Facebook pe care sa se faca un live score pentru calarasenii aflati in strainatate sau daca s-ar organiza actiuni cu presa, prin care publicul sa-i cunoasca si mai bine pe eroii din teren.